Păcătos, risipitor, mă întorc azi din pustiu;
Nu mai sunt vrednic de cer, nici de numele de fiu
al Părintelui etern. Ajunsesem un porcar
Ce muncea pentru nimic și plângea mereu cu-amar...
Păzitor murdar la porci dintr-un fiu de Împărat? ? ?
Oare mai pot fi primit? ... Oare mai pot fi iertat? ...
Știu cât am păcătuit și se cere un preț greu...
Mă întreb: cine acum va plăti în locul meu? ...
Nu știu, nu știu ce să fac... tot o zdreanță-i haina mea...
Dar dacă revin la El, oare mă va alunga? ...
Sau, poate că tatăl meu înapoi mă va primi. .
Doar ca rob aș vrea, căci fiu nu mai pot a mă numi...
Dar de nu mă-ntorc la El, în pustie voi pieri
Ca o stârpitură-n drum, oh, asta nu poate fi! ...
Gândul că m-ar izgoni, e un gând amăgitor;
Da! Mă-ntorc acas', acum, eu, fiul risipitor!
*
Este seară. Se aud din palat dulci simfonii;
Un ospăț mare e-n toi, cu belșug și bucurii!
Semn că fiul cel pierdut s-a întors din lumea rea,
Că de Tatăl e primit ca un fiu din Casa Sa!
Curățit fu și pe răni fu uns cu balsamul sfânt
Ca să poată fi-mbrăcat cu cel mai frumos veșmânt!
Iar pe deget îi fu pus un inel strălucitor
Și sandale căpătă ca un prinț moștenitor!
"Prea ușor fu reprimit, prea ușor iertat el fu! ...
Prea ușor acel ospăț pentru-acel fiu se dădu... "
Nu-i așa că sunt ades în biserici frați mai mari
Care tot la fel gândesc și nu-și amintesc de Har?
Ei se-ntreabă: "cum așa? ? ? El mai poate fi iertat,
Reprimit și-n alb veșmânt cum de azi e-nveșmântat? ? ?
Poate fi recuperat, rezidit și fiu numit
După tot ce-n lumea rea ca porcar a săvârșit? ? ? ?"
Iar răspunsul vine: "DA! Cum, uitați, voi, fraților,
că Hristos fu răstignit și pentru risipitori?
Că și pentru voi muri, ca și voi să fiți iertați
Și cu Tatăl Dumnezeu să fiți veșnic împăcați?
Că și voi erați, cândva, în păcate grele morți
Dar că El v-a înviat deschizând eterne porți
să puteți și voi intra în prezența Celui Sfânt?
Ați uitat de al Său Har, ați uitat așa curând? ...
Ați uitat cum a plătit pe o cruce răstignit
Prețul greului păcat, cum prin chin l-a ispășit?
Ați uitat că prin Hristos, noi găsim poarta spre cer,
Că toți fiii rătăciți mai pot fi salvați prin El?
Ați uitat că Dumnezeu și pe voi mult v-a iubit
Că-și lăsă și pentru voi unicul Fiu răstignit?
O, nicicând să nu uitați, din ce groapă El v-a scos,
Că erați morți în păcat dar trăiți azi prin Hristos!
*
Iar acum, eu mă îndrept către voi, fiii pierduți
Care astăzi v-ați întors din pustiu, săraci, desculți;
Voi, ce-n zdrențe ați pășit pragul Casei Celui Sfânt
Și simțiți să v-aruncați chiar cu fața la pământ:
Nu vă temeți, îndrăzniți! Azi vă cheamă Dumnezeu!
Al Său Fiu, prin jertfa Sa, v-a plătit păcatul greu!
Doar să spuneți: -mă întorc, eu, fiul risipitor;
Vreau să lepăd tot ce-a fost, vreau să simt sfântul fior!
Vreau să simt c-am fost iertat,
Vreau și eu albul veșmânt;
Vreau și eu sus, la ospăț, la nunta Mirelui sfânt!
Las în urmă tot ce-a fost, las în urmă lumea rea,
De azi vreau să fiu al Tău, pentru-ntreagă viața mea!